Primii ani ai copilului, esentiali pentru intreaga viata

 De la concepere pana la 6 ani, la copilul mic se dezvolta atasamentul emotional, atitudinile si comportamentele, limbajul si aptitudinile motorii. 

In primul an de viata copilul plange cand ii este foame sau cand il doare si zambeste ca raspuns la ceva placut. Asadar bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul pentru ceva anume reprezinta forme de manifestare emotiva ale bebelusului.

Primele sentimente

O prima emotie cunoscuta la copil este teama. Copilul abia nascut se teme de zgomotele puternice sau persoane care se apropie de el, iar la sase luni se teme de straini. Acum se formeaza atasamentul fata de mama sau de persoana care-l ingrijeste. Apoi, in jurul varstei de 8 – 9 luni se formeaza teama de a pierde persoana fata de care este atasat. 

Pe masura ce creste conduita sa afectiva devine tot mai complexa. In jurul varstei de 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul fiind mult mai impresionabil. Acum se pot manifesta gelozia, simpatia sau antipatia. 

Apar, de asemenea, atitudini ostile fata de adulti denumite negativism primar: copilul se opune prin plansete, tipete, tendinte ce dispar catre sfarsitul perioadei, daca parintii vor utiliza metode educationale corecte, iar copilul dobandeste mai multa siguranta si independenta.  

Invatare prin joc

Relatiile conflictuale dintre parinti, lipsa armoniei familiale, slaba informare in legatura cu nevoile copilului pot actiona negativ asupra acestuia. In perioada 1-3 ani, metodele educationale modeleaza comportamentul si echilibrul emotional al copilului, jocul fiind principalul mod prin care el invata in aceasta perioada. De aceea, alegerea jucariilor este esentiala in acest sens. Pe site-ul https://ibebe.ro gasiti o varietate de jocuri si jucarii care il pot ajuta pe cel mic in gestionarea problemelor emotionale.

Comportamentul contradictoriu

Anxietatea de separare devine mai puternica. Atasamentul se exprima mai ales fata de mama, iar la 21-24 de luni poate imbraca forme dramatice cand copilul, obisnuit cu prezenta acesteia, ii descopera absenta. Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestari violente, zgomotoase, avand putine resurse pentru a-si controla aceste stari. Sub influenta adultului, a experientelor lui relationale, a modelelor care i se ofera, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emotionala devine mai stabila si mai controlata.

Emotiile profunde

Daca la 3 ani copilul are stari afective confuze, intre 4 si 6 ani emotiile devin mai profunde. Copiii incep sa-si stapaneasca emotiile, incearca sa nu mai planga atunci cand se lovesc, invata sa aprecieze prin frumos sau urat trasaturile obiectelor, fenomenelor, persoanelor. 

Cuvantul conditioneaza si dezvoltarea acestui proces psihic – prin cuvant, in cadrul comunicarii verbale, copilul isi poate exprima bucuria, tristetea, supararea. Copiii stresati, frustrati, abuzati emotional pot prezenta tulburari ale fluxului vorbirii, tulburari cunoscute sub numele de balbisme (logonevrozele). 

Modele pozitive

Interactiunea dintre parinti si copii este complexa la aceasta varsta. Parintii iubitori care ofera modele pozitive copiilor, care folosesc in educarea copiilor calitatile si nu defectele lor, care nu folosesc o autoritate excesiva, au copii fericiti, increzatori in fortele proprii. Prin aceasta atitudine ei pot avea o comunicare optima cu copilul, lucru esential in educare. 

Metodele necorespunzatoare bazate pe autoritate, folosirea pedepsei fizice, ignorarea personalitatii copilului determina aparitia comportamentelor agresive si a unei imagini de sine deficitare.

„Relatiile pozitive dintre copii si parinti conduc la dezvoltarea pozitiva a personalitatii copilului in timp ce relatiile defectuoase au efecte negative asupra copilului si se vor manifesta mai tarziu prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate.

Copiii trebuie protejati de abuz si neglijare in toate aspectele vietii lor. Daca sunt expusi la violenta, verbal sau fizic, pot dezvolta probleme emotionale si care ii impiedica sa dezvolte relatii sanatoase ca adulti. Experientele pozitive ajuta la dezvoltarea creierului copiilor. Este recomandat sa razi cu copilul tau, sa il lauzi, sa vorbesti si sa te joci cu el. Pentru a alege metodele educationale corecte, parintii trebuie sa isi cunoasca foarte bine copilul, sa stie caracteristicile fiecarei varste si sa tina cont de parerea educatorului, a psihologului sau medicului“.