Politica externa a lui Nicolae Ceausescu

Desi a facut greseli evidente pe plan intern, multe din masurile instituite de el nefiind adaptate realitatii romanesti, Nicolae Ceausescu a reusit sa ramana in istorie ca unul dintre cei mai activi lideri comunisti pe plan extern. Respectat, iubit, temut sau ironizat discret, liderul a avut o adevarata perioada de inflorire pe plan extern, nefiind multi lideri pe lume care sa refuze o intrevedere cu seful de stat roman. E mai mult decat surprinzator cazul dictatorului roman, politica externa a lui Nicolae Ceausescu fiind la fel de eficienta pe cat era de orb la problemele interne, si totul in acelasi timp.

“Perioada de glorie” a politicii in afara granitelor s-a intins pana prin anii ’80, cand Ceausescu a fost ajuns de problemele economice de acasa. Iar cultul personalitatii, proaspat adoptat, nu putea decat sa il izoleze pe acest plan. Imediat dupa preluarea puterii, liderul roman a fost ocupat o vreme cu rezolvarea problemelor de acasa, organizarea favorabila a partidului fiind una dintre ele. Plimbarile lungi prin tara, recomandarile economice, tururile de forta in colectivitatile muncitoresti, toate acestea sugerau stilul unui lider comunist obisnuit, daca se poate spune asa, care avea sa se supuna, macar tacit, politicii generale a URSS.

Desi tatonarile cu regimul de la Moscova erau mai vechi decat conducerea ceausista, Gheorghe Gheorghiu Dej fiind la randul sau iritat de dorinta ruseasca de transformare a Romaniei intr-un stat preponderant agricol, politica externa a lui Nicolae Ceausescu va fi cea definitorie din acest punct de vedere. Astfel, desi un comunist convins, conducatorul roman dorea ca fiecare stat socialist sa se dezvolte in felul sau, fara presiuni din afara, mai ales de la centru. Asa ca, Ceausescu a investit masiv in industrializare, facand uitate pe veci planurile de crearea a unui granar imens.

Momentul decisiv poate in politica externa a lui Nicolae Ceausescu este Primavara de la Praga, din 1968. Pe data de 21 august, conducatorul roman tine un discurs infocat in care critica in mod deschis atacul sovietic asupra Cehoslovaciei de atunci, care se liberalizase mai mult decat avea de gand regimul central sa permita. Desi celelalte tari au tacut, sau chiar i-au sprijinit pe rusi, Ceausescu a transformat evenimentul in momentul sau de glorie, aprofundand si mai mult parearea ca fiecare stat comunist trebuie lasat sa isi urmeze calea dupa cum doreste. Pregatit de orice, Ceausescu intareste militar granitele din est. Uriasul rosu insa a manifestat doar o nemultumire usor amenintatoare.

Dupa acest moment, politica externa a lui Nicolae Ceausescu intra pe un fagas ascendent, actiunea sa curajoasa fiind apreciata de liderii vestici. Urmeaza un sir prestigios de vizite, Ceausescu fiind singurul lider comunist primit de regina Marii Britanii, urmand si vizitele lui Gerald Ford si Richard Nixon; Romania primeste clauza natiunii celei mai favorizate din partea SUA. Pe plan european si nu numai, Ceausescu este vazut ca un mare om de stat, lider curajos si deschis noului; abuzurile din tara erau insa omise tacit.

Politica externa a lui Nicolae Ceausescu a fost si puternic marcata de o puternica propaganda pentru demilitarizarea totala si incheierea oricarui razboi. Numeroase discursuri cereau oprirea oricarui experiment nuclear, distrugerea arsenalelor fatale si colaborarea intre natiuni. Ca urmare, lozincile de la adunari il considerau un adevarat atlet al pacii: “Romania sa traiasca/Pacea lumii sa-nfloreasca”; “Ne mandrim cu tot ce face/ Ceausescu pentru pace!”. S-au creat chiar si versuri pe aceasta tema : “Sa facem din tun tractoare/ Din atomi lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare.” Desi cel mai probabil conducatorul roman era sincer in dorintele sale pacifiste, desfasurarea Razboiului Rece oprea orice perspective reale a atingerii unei astfel de utopii. In schimb acasa, conducatorul era vazut des ca un eliberator si teoretician al pacii mondiale.

Perioada glorioasa din politica externa a lui Nicolae Ceausescu s-a incheiat prin anii ’80, cand economia incepusa sa se clatine tot mai mult, lipsurile populatiei devenind tot mai acute. Ceausescu intrase intr-un con de umbra, avand prieteni la nivel international de alta natura, in principal din tarile africane, China si Coreea de Nord. Absolut fascinat de spectacolele megalomane vazute in ultimele doua, a decis sa organizeze la randul sau spectacole in cinstea sa, ferm convins ca poporul roman ii era profund devotat. Dezvoltarea unui cult al personalitatii agresiv a facut ca liderii vestici sa isi piarda orice interes, vazand in conducatorul comunist doar un egocentric cu exces de zel. Elena Ceausescu, sfatuita de Jiang Qing, sotia lui Mao Zedong, incepuse sa fie la randul sau omniprezenta. Sfarsitul unei ere se apropia brusc. Si totusi, intreaga lume a fost socata de sfarsitul revolutiei romanesti, trecand sute bune de ani de cand un lider mai fusese ucis de poporul sau. Statele Unite chiar au declarat ca i-ar fi oferit azil politic fara cea mai mica problema, unii inca mai considerand actul final al revoltei unul barbar si fara justificare. Insa o noua era incepuse, cea a vizitelor fastuoase apunand demult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *